"La ușă am doar o hârțoagă" – Maria Suharu
S-a rupt oiștea de la căruță
Și calul mi-a luat-o la goană
Prin ploaie-alerg ca o mieluță
Și-afară ca cu cofa toarnă.
Căruța mi-e plină cu lemne
Cu lătunoaie și haragi.
Am rumeguș pân' si pe gene
Si-s ud din cap pân' la nădragi.
Prin ceața deasă-mi caut iapa
Tinând gura de ham în mână
Pâna la piele-a trecut apa
Fleasca-i sumanul gros de lână.
Urechea stânga-i digerată
Trei degete abia le-ndoi
Un chip de om nu se arată
Doar eu pe câmp, singur strigoi.
Mă uit in jur ca o ursuză
Și dau din umeri ca un plod.
Tremur ca varga, dau din buză,
Și framânt vălătuci de glod.
Ploaia îmi pune bețe-n roate
Că de aveam și eu noroc,
Furam trei păpușoi în lapte
Și-i pârpoleam pe lângă foc.
Doar alții au noroc cu carul
Căci mie nu prea-mi iese târgul.
Iar de mă prinde pădurarul
Chiar c-am călcat detot cu stângul.
Rămân și fără lătunoaie,
Și fără căruță și iapă.
Cu trei surcele și trei paie
Și cu trei copchilasi de-o șchioapă.
Vând lemne-n sat la alți chiaburi,
C-am de hrănit acas' trei guri,
Nevasta, când mi-era mai dragă
S-o dus cu altu-n lumea largă.
Și-s ca butoiul fără doagă
La ușă am doar o hârțoagă,
Mai am trei gâște în ogradă
Și-un câine negru fără coadă.
Și-am să mă văd cu sacii-n car
La casa mea om gospodar,
Când mi-oi vedea în spate ceafa
Când din coteț o zbura scroafa.
"La ușă am doar o hârțoagă" – Maria Suharu