Maria Suharu, interpreta de folclor iubita si apreciata de public si de romanii din Marea Britanie!

| Despre si pentru romani | 25/07/2015

O tanara romanca in varsta de 22 de ani a ajuns sa fie remarcata si solicitata sa ia parte la evenimentele romanilor care locuiesc in Marea Britanie.

Maria Suharu, solista de muzica populara de pe meleaguri vasluiene, a reusit sa ajunga la sufletele iubitorilor de folclor inca de la primele sale aparitii pe teritoriul britanic.

Cu un costum autentic din zona Moldovei si cu un zambet ce radiaza de fericire, solista merge ori de cate ori este invitata, sa incante prin vocea si prestatia sa, romanii din Londra dornici sa isi deschida inimile si sa poposeasca pe spatiul cantecului popular romanesc.

Si pentru ca povestea sa de viata, ne-a captat atentia, o s-o invitam pe tanara solista sa ne ofere mai multe amanunte despre insusi artista Maria Suharu.

Romanin.uk: Cand ti-ai inceput cariera artistica si cum ai descoperit pasiunea ta pentru cantecul popular?

Maria Suharu: La fel ca multi altii, am inceput sa cant de la o varsta frageda.

Cand aveam 7 anisori, cantam la serbarile scolare melodia d-nei Irina Loghin cantata in duet alaturi de maestrul Benone Sinulescu: "Cine bate seara la fereastra mea?"

Imi amintesc cu placere cum, bunul meu tata vanduse o caruta de lemne si imi cumparase o stiva de haine, printre care si o rochitica rosie, de printesa spuneam eu.

Imi placea sa fiu mereu in centrul atentiei, motiv pentru care incurajarile si reactiile pozitive a celor din jur, ma faceau sa cred in mine, sa imi doresc mai mult si sa visez ca undeva, candva voi ajunge sa cant pe marile scene.
Romanin.uk: Cum au privit parintii tai decizia ta de-a te avanta pe drumul cantecului popular?

Maria Suharu: Ai mei erau intr-o oarecare masura incerti iar tata nu parea prea incantat de alegerea facuta.
Stiind ca are in ograda doar 2 cai si o vaca, tatei ii era teama ca nu o sa poata face fata investitiilor pentru a ma ajuta sa imi indeplinesc visul.
Cu toate ca, mai tarziu vazand ca munca mea a inceput sa dea roade, tata a inceput sa imprumute bani pentru a ma inscrie la diferite concursuri de muzica populara.

Imi amintesc si acum cum, mergand pe la diverse concursuri judetene alaturi de dl. profesor Adrian Calin de la Cercul de Etnografie si Folclor am avut parte de cea mai penibila intamplare din viata mea.

Pitita dupa o usa de lemn, asteptam sa imi vina randul pentru a ma prezenta in fata juriulul compus din reprezentanti de seama a folclorului romanesc, printre care si domnul Laurentiu Ursache de la Radio Iasi.

Timida si plina de emotii, stergandu-mi ochii de lacrimi, fredonam in gand de sute de ori doina "Vara, vara primavara" pe care trebuia sa o prezint in concurs si o melodie intitulata "Mamuca cand mai facutu" din repertoriu distinsei doamne Sofia Vicoveanca, "icoana facatoare de minuni" a sufletului meu.

Asadar, dupa ce mi-am facut curaj si am dat ochii cu juriul propriu-zis, am inceput cu vocea tremuranda sa ma prezint si sa incep a canta repertoriu stabilit.

Mare mi-a fost uimirea, cand dl Laurentiu Ursache dupa ce mi-a ascultat o parte din cantecele pregatite, m-a oprit reprosandu-mi tinuta cu care ma infatisasem in fata dumnealor.

Ca o fata simpla de la tara,cu niste poale albe lungi, croite de o matusa si cu o asa zisa "ie" care, ce-i drept nu era autentica dar pe care o purtam cu mandrie, dat fiind faptul ca parintii mei nu isi permiteau sa imi cumpere un costum popular , am iesit dezamagita din sala mare a Palatului Copiilor.

Cu inima mohorata si plina de durere, m-am dus acasa l-a tata rugandu-l fara sa stau pe ganduri, sa vanda vaca din ograda, pentru a-mi cumpara un costum popular din zona Moldovei.
Desigur, reactia tatei m-a lasase cu gura cascata.
"Cum sa vand eu vaca, dragul tatei, celor trei frati ai tai ce o sa le dau de mancare?", ma intrebase tata nedumerit.

Asa ca mi-am luat inima in dinti si am cerut ajutorul unui var de-al tatei, dl.Ioan Balan care impartasind aceeasi pasiune ca si mine si anume muzica populara, mi-a procurat o ie care apartinea candva, pe cand era si domnia sa fata, privighetorii folclorului romanesc Maria Ciobanu.

Bine-nteles ca Oltenia cu Moldova, nu prea au de-a face si atunci, in cele din urma, unchiul meu mi-a cumparat primul meu costum popular pe care il port si astazi cu emotie si bucurie, fiind compus din opinci, sosete de lana,poale, fota, brau, ie, basma si traistuta.

Insa,de atunci si pana acum, am participat la numeroase festivaluri si concursuri de folclor unde am obtinut multe premii si trofee, o parte din ele fiind expuse pe site-ul personal: www.mariasuharu.ro/

Romanin.uk: Trebuie sa recunosc ca ati reusit sa imi transimteti si mie o parte din tristetea care vi se citeste pe chip in acest moment.

Permiteti-mi sa va intreb cand ati urcat prima oara pe scena si in ce circumstante?

Maria Suharu: Prima oara am urcat pe scena alaturi de domnia sa dl.Ionut Dolanescu.

Unchiul meu a copilarit si a crescut pe aceleasi meleaguri ca si mine, adica in satul Lacu-Babei, din comuna Bogdana, judetul Vaslui.

Si cum radacina nu ne lasa pe nici-unul dintre noi, dumnealui a dorit sa faca o bucurie satenilor nostrii, asa ca intr-un an pe data de 8 noiembrie cand noi sarbatorim de fiecare data"Hramul satului", in Sfanta sarbatoare de Mihail si Gavril, s-a zvonit prin sat ca Ionut Dolanescu va ajunge si pe la noi, pentru a bucura suflete oamenilor.

Mergand imbracata in costum popular sa il intampin pe dl Dolanescu, am urcat pe scena alaturi de d-lui.

In timp, ce isi desfasura programul, marele solist a observat ca eu stateam intr-un colt al scenei cantand cu voce tare melodiile d-lui.

De aceea, m-a rugat sa cant la microfon una din cantecele mele preferate "Maicuta cu parul alb", din repertoriul sau.

Ai mei, tata si mama, mandrii si cu ochii in lacrimi ma aplaudau alaturi de toti satenii cu o imensa bucurie.

A fost si va fi pentru mine, ziua pe care nu am s-o pot uita vreodata.

Atunci, am simtit ca prind aripi, simteam ca imi fuge pamantul de sub picioare.

Romanin.uk: Dat fiind faptul, ca de-a lungul anilor ai reusit sa faci mari progrese si sa ajungi pe culmile inalte ale cantecului popular, cum ai putea descrie acum viata de artist?

Maria Suharu: Viata de artist este frumoasa dar presupune multe sacrificii.

Dupa ce am inceput sa ma dedic muzicii, cu timpul am simtit ca m-am instrainat de-ai mei, de fiintele cele mai dragi mie si deseori, am in sinea mea momente de reculegere in care incerc sa ma adun si sa imi pun ordine in ganduri.
Nu e usor!
Plecata de la varsta de 14-15 ani de-acasa, am simtit de multe ori lipsa parintilor.
De altfel, din momentul in care am inceput sa umblu ca un pui de cuc, singura prin lume, am avut momente cand vorbind la telefon cu ai mei, ma simteam straina.

Parca nu mai eram eu, parca nu mai erau ei!

Romanin.uk: Draga Maria, asa cum am aflat din sursele noastre stim ca tu scrii foarte multe poezii, foarte multe versuri.
Ai reusit pana in prezent sa faci aceste creatii persoanle publice?

Maria Suharu: Intr-adevar, inca de adolescenta am inceput sa scriu tot felul de povestioare si basme, poezii si versuri de folclor.

In prezent, desi am o caruta plina cu poezii si versuri de folclor inspirate din viata omului simplu de la tara, asa cum am fost si sunt si eu, am reusit sa public doar o mica parte din poeziile mele postate chiar pe blogul site-ului dvs: romanin.uk

Multi dintre cei care imi citesc creatiile personale, ma compara cu marele scriitor Ion Creanga.
Poeziile scrise de mine au cumva o tenta umoristica si asta datorita faptului ca folosesc multe arhaisme si regionalisme.

Nu exista zi sa nu imi expun pe o bucata de hartie, trairile, intamplarile si emotiile din viata de zi cu zi.
In fiecare vers, in fiecare strofa se regaseste o parte din mine.

Poezia si cantecul reprezinta hrana si balsamul sufletului meu!

De aceea, in momentul in care interpretez fie un cantec de joc, dar mai ales o doina sau o balada simt ca cuvintele graite de buzele mele prind viata.

Romanin.uk: Daca ar fi ca un mic pestisor sa iti indeplineasca una dintre dorintele tale, care ai dori sa fie aceasta?

Maria Suharu: Cred ca as ruga asa zisul pestisor sa ma faca mai inalta.

Desi multi spun ca esentele tari se tin in sticlute mici, mi-as fi dorit sa nu fiu asa mica de statura.

Dar ce pot sa fac?
Ii seman tatei!:)

Lasand gluma la o parte, ceea ce mi-am dorit si imi doresc e ca scumpii mei parinti alaturi de cele doua surori, de fratele meu si de iubitul meu sot sa fie sanatosi.
Mai departe doar bunul Dumnezeu este Cel care ne va randui pe fiecare, dupa sufletele si inimile noastre.

Romanin.uk: Pentru ca astazi ti-ai dedicat o mare parte din timpul tau noua, as dori sa spui publicului ce planuri de viitor din punct de vedere muzical ti-ai facut in ultima vreme?

Maria Suharu: Planuri de viitor sunt multe, insa, deocamdata, ma limitez la ceea ce am si la ceea ce pot.
Pe parcurs, asa cum am repetat de nenumarate ori, imi doresc sa scot piese noi, insotite de videoclipuri pe masura.
Am in repertoriu melodii, care nu au fost facute inca publice insa asa cum se spune, "lucru bun la noua luni".

Romanin.uk: Multumim pentru minunatul interviu si pentru timpul pe care ni l-ati acordat.

Va dorim mult succes pe mai departe si cat mai multe evenimente aici in Londra!

Maria Suharu: Cu placere, tin sa multumesc si eu pentru acest frumos interviu intregii echipe romanin.uk

   

905 vizualizari, 1 astazi